Cu zambetul pe buze

Emil Hossu a murit - Dumnezeul sa-l odihneasca - dar au 
ramas filmele lui.
Mai toate personajele, la care le-a dat viata celebrul actor, 
se invarteau intr-un mediu comunist: ingineri, ziaristi, 
doctori etc.
La tara, in lumea satului, pe santierele patriei, in oras, printre 
proletari, personajele lui Hossu aduceau acelasi elogiu 
comunismului.
Stiau conunistii cum sa-i aleaga pe cei care trebuia sa-i 
reprezinte: Hossu avea sarm, avea talent, era frumos si 
cuceritor.
Emil Hossu era incantator, ca actor, deci si comunismul 
era la fel de incantator, ca ideologie politica...Aproape ca se 
poate vorbi de un anume silogism aici!
Interesant e altceva: filmele cu Emil Hossu ruleaza inca, pe 
mai multe canale TV, ba chiar destul de frecvent (ai putea 
spune, chiar obsesiv). Desi comunismul, ca orice ideologie 
nefasta, s-a pierdut in valtoarea avantului omenesc.
De ce?... De ce, iti vine sa te intrebi, se dau atat de des 
filmele de acest gen?
Chiar tinem neaparat sa invete si copiii nostri despre dulcele 
comunism romanesc, cel pe care, clasa muncitoare il traia 
cu zambetul pe buze!
Noi, cei care am trait in acele vremuri, stim cum sta treaba 
cu minciuna ideologica, dar copiii nostri stiu?
Chiar tinem neaparat sa-i naravim la dulcele si atat de amar 
comunism mioritic? Sa le insuflam, in mod voit, o anume 
nostalgie dupa vremurile de ceva vreme apuse, pe care ei 
nu le-au trait?
Cand scriu aceste randuri, pe un anume canal TV ruleaza un 
film cu Emil Hossu...Actori buni, talent cu carul...si mult 
zambet pe buze...
Si, nu stiu de ce, dar mie nu-mi vine sa rad deloc.
Ba dimpotriva.


19 mai 2012