Ca sa faca literatura scriitorul isi culege modelele din viata.
Personajul creat devine superior modelului de imprumut: e
cosmetizat din plin, e prelucrat stilistic; cu alte cuvinte, e
intolit literar.
Nu-l mai recunostui de schimbat ce e!
Cateodata e atat de carpit literar, ca te pune pe ganduri:
oare de cati oameni reali, te intrebi atunci, s-a folosit autorul
la alcatuirea lui?
Personajele literare au identitatea si personalitatea lor.
Scriitorul se vrea un mic demiurg care se joaca de-a creatia
si de-a dozajul.
In literatura e ca si in alchimie: aurul realitatii exista doar in
imaginatie!
M-am intrebat de mai multe ori: oare cum ar arata lumea
reala populata cu personaje literare?
Ce talmes-balmes ar mai fi pe pamant!
Daca am putea miza pe o inventie tehnologica care sa poata
da viata personajelor literare...Sa le faca sa umble
nestingherite printre noi... Sa le dea constiinta de sine si
dorinta de a-si intalni autorul, tatal lor moral, si fizic sub
aspect literar.
Cred ca cei mai multi scriitori s-ar simti stingheriti daca, pe
nepusa-masa, ar suna la usa casei propriile lor personaje
literare.
- Ce faci, tata, cum o mai duci?...Sunt real, chiar daca vin
dintr-o fictiune!
Si apoi, sa-l ia la rost pentru toata viata lor literara!
Cat mi-ar place sa se intample asa. Scriitorii ar fi mai
responsabili atunci cu propria penita si harul lor creativ!
29mai 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu