Un nou ...versclasic!
Pe cel vechi - la care tineam atat de mult - nu-l mai pot folosi.
Acolo, in vreo 20 de postari, am vorbit, in general, despre poeti
si poezie.
Pe actualul blog, care nu se vrea a fi o copie fidela a celui dintai,
voi incerca sa vorbesc tot despre poezie...Despre poezia naturii,
despre frumusetea lumii...Despre cer, lumina si Cuvant.
Clipa e caramida vietii!
Orice existenta se construieste clipa de clipa...Tot asa - si orice
devenire.
Suntem, nu ceea ce suntem, ci ceea ce luptam sa fim!
A fi nu inseamna neaparat si a deveni.
A fi are un hotar lumesc...Pe cand devenirea paseste dincolo de
timp.
Ar trebui sa pretuim orice clipa. E un bun sfat crestinesc.
In adancul sufletului sau - asta e parerea la care am ajuns - orice
bun crestin e si un bun poet!
De ce?
Simplu: fiindca cel mai mare Poet al lumii e Dumnezeu!
De la poezie la Dumnezeu e un singur pas...Uneori, acelasi pas
le contine pe amandoua.
Clipa e caramida vietii!
Caramida cu caramida se inalta zidul vietii noastre.
Rugaciune, poezie, rugaciune...Asa sunt pasii celui care nu se
multumeste numai cu... a fi!
14 mai 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu