joi, 8 noiembrie 2012

Jurnal de tara, 8, Tutun si magiun

                Marti, 21 august 2012
Pana la masa de pranz, am desfacut de pe samburi o ,,badoaca" de 
prune; prune tari, ca mi-am rupt degetele cu ele. Apoi, am dat prunele 
prin masina de tocat, si mama le-a pus la fiert, intr-un ceaun urias, ca 
sa facem magiun. Ieri, un ceaun urias de magiun, astazi, inca unul. Cine
o manca atata magiun? Degetele mele au culoarea frunzelor de nuc 
uscate; asa, cu ele murdare, ma voi duce la Bucuresti.
Tata, ca inginerul, sta deoparte, filosofeaza, mai mult pe teme politice, 
in timp ce mesteca un bat de chibrit intre masele. A fumat vreme de 42 
de ani; s-a lasat, dar e nervos ,,mananca" chibrituri acum! Ii spun 
,,Legenda tutunului", citita la Hasdeu, in ,,Cartile poporane". Ca sa 
rada de oameni, dracii si-au facut nevoile intr-un harzob, dupa care au 
ingropat murdaria aceea in pamant. Asa a crescut tutunul, numita si 
,,planta dracului". Na, au zis dracii, lasa-i pe oameni sa se bucure si ei 
de iarba... noastra ! Si i-a invatat sa fumeze...Ce-am scos noi pe dos, sa 
traga ei pe nas!, s-au amuzat incornoratii...Si se mai amuza, cu siguranta 
si acum.
Un vant nebun ( de cand am venit la tara nu s-a oprit vantul asta!) a 
injumatatit merele din livada; cazute la pamant, le bazaie mustele.
Asta noapte am avut o ora de insomnie; am asculta greierii, dar si 
merele cazand pe acoperisul bucatariei din curte.
Nu mi-e dor de Bucuresti, dimpotriva. Doar pe L. ce-o mai visez
uneori. Asa cum i-am promis, un vechi obicei al meu, ii scriu, in 
fiecare zi, cate-o scrisoare.
Seara, am  ajutata-o pe mama la pus muraturi si am cules pastai, 
pentru maine. Cum ploaia ne-a ocolit, am udat gradina. In inserarare, 
peste dealul Osoiului, luna Crai-Nou. Mainele imi miros a ierburi si 
legume, iar simturile toate parca respira poezie. Sau rugaciune, caci 
nici nu-mi pot da bine seama.

stefan s. 
8 noiembrie 2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu