Citesc Ziarul Lumina de multi ani de zile, cred ca-l citesc de
cand a aparut - si sunt ceva ani de-atunci. Mai intai, il cumparam
de la biserica si il citeam in fosnet dulce de hartie, asa cum se
citeste orice ziar. Apoi, de ceva vreme incoace, tot mai greu am
reusit sa-l cumpar. Am incercat sa-mi fac abonament, am fost pe
la vreo trei ofice postale, dar zbatere mea a fost inutila. Desi se
afla inregistrat intr-un anume catalog al presei romanesti si, de
asemenea, aflat pe o lista a ziarelor la care poate sa se aboneze
oricine, practic acest lucru e imposibil.
Dezamagit, am inceput sa-l citesc pe calculator. Nu-mi place, de
aceea nici nu-l citesc pe indelete - lasa ca si ziarul s-a subtiat
considerabil si nu mai este cel ce a fost odata. Dar, daca nu simti
fosnetul hartiei, parca nu poti sa-ti aduni gandurile si se risipesc
de-a valma bucuriile sufletesti. Apartin unei generatii pentru care
contactul vizual cu hartia scrisa ramane esential, pentru noi
adaptabilitatea la lumea virtuala se face anevoie si fara spor.
Mult folos sufletesc mi-a adus Ziarul Lumina, mai ales cel de
altadata, cu interesantele lui ,,Biografii spirituale" si cu paginile,
mari si luminoase, inchinate sfintilor, sfinteniei si altor lucruri care
fac atat de mult bine sufletului omenesc.
Daca m-am imbogatit cumva in ultimul timp, atunci Ziarului Lumina
ar trebui sa-i multumesc, caci averile lumesti se risipesc, doar aurul
sufletesc ramane.
stefan s.
17 noiembrie 2012, in postul Craciunului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu