Asa am convenit cu sotia mea: sa nu mai gateasca duminica. N-a
tinut cont, a neglijat acest lucru...si Dumnezeu a pedepsit-o. Da,
o cunostinta ne-a adus astazi vreo 70 de carasi si carasei, abia
prinsi pe balta, inca miscau cu totii. Va puteti imagina cat timp i-a
luat fetei mele pana sa-i curate pe toti (asta-i pedeapsa despre care
vorbeam). Tot acest peste, primit de pomana (,,ziceti si voi
bogdaproste!") a venit ca un raspuns la o discutie avuta recent cu sotia mea.
In postul Craciunului, care se apropie, se regasesc multe zile cu dezlegare
la peste. Sa nu-ti imaginezi ca voi cumpara peste, sa te saturi, mi-a zis ea.
Pestele e scump, nu ne da mana!...Acum ne da!, sanatosi sa fim sa-l mancam.
Pestele e un simbol al crestinismului. Scriind despre peste, mi-am amintit
despre simplitatea acelui calugar de la Muntele Athosului. Un frate de
manastire se prapadea. De pe patul de moarte si-a exprimat dorinta de
a gusta putin peste, dar peste nu se afla in toata manastirea. Calaugarul cel
simplu, milostiv din fire, ii parea atat de rau ca nu putea sa-i indeplineasca
ultima dorinta fratelui sau. S-a retras de toti si, plangand din tot sufletul, s-a
rugat lui Dumnezeu sa faca ceva pentru a indeplini dorinta fratelui muribund.
Si Dumnezeu l-a ascultat si a facut o minune: Calugarul cel simplu s-a pomenit,
asa dintr-o data, cu un peste mare in maini. Dumnezeu a materializat ideea unui
peste, inmuiat fiind de fiorul unei sincere rugaciuni.
stefan s.
11 noiembrie 2012, duminica, de ziua Sfantului Mucenic Mina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu