Toparceanu in trei ipostaze

In ,,Memoriile" sale, Demostene Botez il prezinta pe poetul 
George Toparceanu in trei ipostaze: 
1- Cea de solitar. In ,,odaita sa din Pacurari", Toparceanu traia 
izolat de lume, impartind incaperea doar cu doi locatari inediti: o 
broasca testoasa, care dormita sub patul de fier, si ,,un pui de 
stanca imblanzit, cazut din clopotnita bisericii si infiat de Toparceanu".
D. Botez chiar se amuza putin pe firea retrasa a poetului: ,,Cel mai 
sociabil dintre toti era puiul de stanca"! Singur, fara musafiri si prieteni, 
doar cu gandurile si preocuparile sale, asa isi ducea viata Toparceanu.
2 - Ipostaza de cercetator (iscoditor al lucrurilor). ,,O data, la 
vanatoare intr-o padure, a lasat vanatoarea balta si s-a apucat sa 
studieze viata unui musuroi de furnici: a facut colonizari dintr-un alt 
furnicar, a provocat incendii aprinzand un ziar, l-a inundat cu o caldare 
de apa, pentru ca apoi ceasuri intregi sa vada cum reactioneaza si ce 
fac furnicile". Cu acelasi ,,interes copilaresc", poetului ,,ii placea sa 
desfaca pistoale vechi, diverse antichitati, manere de iatagane incrustate, 
inchizatoare de pusti...sa inventeze jucarii pentru distractia copiilor". 
3 - Frica de moarte. Poetul ,,se temea de moarte. Nu firesc, ca orice 
om, ci mai acut, mai obsedant''. (Toparceanu se temea de moarte, 
Eminescu privea moartea cu indiferenta, dar se temea de stafii!). Si il  
mai ,,exaspera" ceva, anume ca viata va continua si fara el !
Cu toata discretia si viata sa retrasa, Toparceanu a scris o poezie ,,plina 
de viata, de soare si lumina", din care razbate un umor fin, de calitate.

stefan s. 
10 noiembrie 2012