miercuri, 28 noiembrie 2012

Pomul vietii noastre

O insemnare veche:
Mi-a zis mama: 
- Omu-i ca pomu', mai baiete, daca nu-l uzi, se usuca! 
- Cu ce sa-l uzi, mama? 
(Tata m-a indemnat de multe ori spre udatura bahica, lumeasca, 
dar mama?). 
- Cu fapte bune, mai baiete, si cu ganduri frumoase!...
Are drepatate mama, aceasta-i hrana care da satietate si inaltime 
pomului vietii noastre. 
Fiecare om se aseamana cu un pom sadit in gradina lumii.
Radaciniile ii sunt sadite in tina vremelniciei, pe cand roadele, bune 
sau rele, se descopera doar in livezile vesniciei. 
Ar trebui sa avem grija sa nu ramanem doar cu frunzele, fosnitoare 
si atat de efemere. Fiindca numai fructele ne definesc, si numai 
dupa roadele noastre vom fi judecati. 

stefan s.
28 noiembrie 2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu