Imi plac ctitorii de biserici si manastiri. Pomenirea lor se face
peste veacuri, fiindca banul lor a sporit si a dat roada vesnica.
Nu oricui ii da mana si punga sa inalte o biserica. Multi au
punga umflata, dar nu le da sufletul ghes.
Multi boieri vechi, unii, poate, cu mainile patate de sange, au
inaltat biserici. Ca indemn la smerenie si ruga de iertare. La
temelia lor or fi pus, nu doar pungile lor cu galbeni, ci si
propria inima infranta. Rautatea omului se poate imblanzi in
fum de lumanare si strigat de clopot. Un suflu cald de umilinta
poate invinge o rautate de-o viata. Dumnezeu iarta, daca faptele
tale sunt invesmantate in haina curata a caintei.
Nu tot bogatul e pacatos, asa cum nu tot saracul e ,,usa de biserica".
Diferenta o face, nu banul din punga, ci gandul curat si inima buna.
Intri intr-o biserica, ctitorita de vreun vechi boier, si te intrebi: ce
s-a ales din toata boieria lui, daca nu aceasta usa sfanta de biserica?
stefan s.
25 ianuarie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu