Fuga de preot

Ieri seara, la noi in bloc a venit preotul cu Botezul. 
E preotul parohiei noastre, pe care, in mod obisnuit, toti
enoriasii ar trebui sa-l cunoasca.
Bietul parinte, a cantat mai mult pe scara blocului, ca nu 
s-a prea inghesuit lumea sa-l primeasca. Dar tot e bine, 
macar a sfintit blocul, in intregul lui, caci agheazma mare 
are acest dar de a sfinti firea lucrurilor. 
Mai e un lucru pe care nu-l pricep: intotdeauna, inainte de 
Craciun sau de Boboteaza, cand preotul merge cu Icoana 
sau, dupa caz, cu Botezul, se anunta acest lucru prin afise 
puse la intrarea in bloc. Intotdeauna, dar intotdeauna, aceste 
afise dispar in cel mult o ora. De ce? n-am inteles niciodata. 
Nu sunt greu de cap, pricep: nu te obliga nimeni sa-l primesti 
pe preot in casa. Daca a ta constiinta de crestin nu te impinge 
de la spate, atunci nimeni din lume nu te poate forta. Asta-i 
problema ta personala, opinia ta liber consimtita, raportarea 
ta la un anume ,,eveniment" religios. Dar, atunci, de ce te 
grabesti sa-i impiedici si pe altii si nu le lasi posibilitatea unei 
optiuni? Poate alti locatari, mai ,,dusi la biserica", daca ar lua 
la cunostinta din vreme, ar sta acasa si l-ar primi pe preot in 
locuinta lor. 
Fugim de preoti, ca dracul de tamaie, si nu constientizam ca, de 
fapt, nu de preoti fugim ci de harul lui Dumnezeu. 

stefan s. 
8 ianuarie 2013