Am auzit pe cineva spunand: sufletul unui animal e mai mare
decat cel al unui om!
Si respectiva persoana se considera a fi crestina.
Si binenteles ca se referea la ,,sufletul" unui caine (in marea
parte a lor proprietarii de caini au un asemenea punct de vedere).
Nu contesta nimeni faptul ca un animal de casa, mai ales un caine,
nu poate fi socotit un bun ,,prieten" al omului. Sunt oameni, batrani
si singuri, parasiti de semenii lor, pentru care ,,sufletul" unui animal
e de o importanta covarsitoare. Numai ca, din perspectiva crestina,
un animal e doar un animal, el nu poseda suflet, care e doar o
particularitate a omului, ci doar este insufletit, are suflare de viata.
E ca si cum ai da crezare unui copilas care sustine, in naivitatea lui,
ca ursuletul de plus, pe care il iubeste atat de mult, e chiar un urs
adevarat.
Orice suflet, ca sa poata transcede materialitatea acestei lumi si
sa se poata bucura de odihna cea vesnica, are nevoie de mantuire.
Animalul traieste, se misca, fiinteaza alaturi de noi inca de la inceputul
lumii, dar e diferit de noi: el nu are nevoie de mantuire.
El e doar un simplu animal, pe cand omul e mai mult decat atat (sau
asa ar trebui sa fie).
stefan s.
7 ianuarie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu