O farama de cer

A nins. Orasul, in splendoarea lui alba, parca-i desprins 
dintr-o carte cu povesti. 
Albul purifica totul, inlatura cenusiul vietii si indeamna la 
visare... Si la introspectie! 
Pasind pe sub pomii incarcati de zapada, simti ca te 
prabusesti in tine...Sau te inalti...caci nici nu-ti dai bine 
seama care-i adevaratul sentiment!
Omatul asta se pravale din cer, se topeste ... si se inalta 
iarasi la cer. Asa-i si omul: cade din nevazut, intr-o 
materialitate vremelnica, si...Ei, dar unii zic ca...stiti voi: 
lut, praf si pulbere...Ce i-as mai contrazice, mai ales ca simt 
cum de la o vreme, o farama de cer, aproape vizibil, sporeste 
in mine! 
Asa, ca omatul in iernile grele!

Pe sub pomii astia incarcati de zapada ti se face un dor 
teribil de vesnicie! 

stefan s. 
13 ianuarie 2013