Un loc de taina

Daca ar fi sa-l reducem pe om la un singur organ anatomic, 

atunci omul ar trebui sa fie doar inima! O inima care sa bata ca 

aripa unui fluture, intre tina lumii si vazduhul inalt.

Se spune in popor, atunci cand se face referire la un om rau si 

nesimtitor la toate, ca n-are inima. Adica ii lipseste omenia, acea 

trasatura specifica doar omului. Caci omenia implica mai multe: 

dragoste, afectiune, compasiune, recunostinta etc, toate acestea 

implinind menirea divina a omului.

Sfantul Luca al Crimeei, vestitul chirurg si episcop rus, a trecut la 

cele vesnice in anul 1961. A fost deshumat in anul 1996, si cu 

aceasta ocazie s-a constatat  ca inima lui nu putrezise. Inima, din 

punct de vedere anatomic, nu-i altceva decat carne si sange si nimic 

mai mult. Cu toate acestea, inima unui Sfant nu a putrezit; lutul si 

viermii au fost neputinciosi in privinta ei.

Exista in om un loc sfant, un loc de taina, in care omul poate sta la 

taifas cu Creatorul sau. Si acel loc e insasi inima sa. 

stefan s. 

27 februarie 2013