O nunta de aur

Ieri, pe 1 februarie, parintii mei au sarbatorit ,,nunta de aur". 
Mama era tare bucuroasa ca Dumnezeu a invrednicit-o sa 
traiasca si sa apuce un astfel de eveniment. 
Cand s-a maritat cu tata nimeni nu-i dadea mai mult de cativa 
ani de convietuire impreuna. Primii ani de casnicie au fost 
groaznici pentru mama mea. Tata a parasit-o, soacra a alungat-o, 
bunica n-a mai primit-o inapoi acasa, asa ca a fost nevoita sa se 
descurce singura. A locuit o vreme intr-o casuta mica, cu un copil 
mic (de mine e vorba), fara nici un ajutor de la nimeni. Torcea, 
impletea, lucra carpete, facea menaj pe la cei instariti din sat, doar 
ca sa se poata intretine. Si in timpul asta plangea, avea grija de mine 
si citea Psaltirea. Toata lumea o sfatuia: Da-l incolo de betiv si de
muieratic...Esti tanara, nu faci tu casa cu asta!
Numai ca, mama n-a aplecat prea mult urechea la babele satului, ci 
a alergat la preot. Cu rugaciuni, rabdare si chin a trecut peste toate. 
Astazi, la 50 de ani de casnicie, mama mea ii multumeste lui 
Dumnezeu pentru rabdarea si intelepciunea din tineretea ei. 
- Fara ajutorul lui Dumnezeu, mai baiete, nu reusesti nimic in viata. 
Si de cele mai multe ori viata inseamna o familie aparata cu multa 
lupta si credinta in Dumnezeu. 

stefan s. 
2 februarie 2013