O dinamica fireasca a vietii

Vorbeam ieri despre Zaheu si frica noastra de schimbare. 
Refuzam, in mod constient uneori, sa ne inscriem intr-o 
dinamica fireasca a vietii. Frumos a spus parintele Rafail 
Noica: ortodoxia este firea omului! 
Este in firea noastra sa fim ortodocsi, sa traim dreapta 
credinta la un nivel cel putin mediu de intelegere. Si, culmea, 
suntem constienti de acest lucru, dar ne este teama de 
schimbare. 
Viata omului, asta fara vrerea lui, are o dinamica proprie, din 
pruncie si pana la batranete. Si-n aceasta fireasca desfasurare 
a ei, la nivel biologic, omul se schimba, nu mai ramane niciodata 
acelasi. Maturitatea sau batranetea ar trebui sa-i aduca omului 
o anumita luciditate, sa-i impuna o trezire sufleteasca care sa se 
reflecte si in viata duhovniceasca a lui. Pe drumul vietii, odata cu 
acumularea de intelepciune si experienta, pana si pacatul omului 
ar trebui sa devina mai maleabil. Cat de mare ar fi un pietroi, tot 
din fire de nisip e alcatuit in cele din urma. E firesc sa luptam cu 
noi insine si sa nu lasam ca aceste fire de nisip sa devina pietre 
grele in sufletele noastre. Dar pentru a reusi acest lucru este 
nevoie de schimbare. Si schimbarea nu inseamna decat intoarcerea 
la normalitatea vietii, la firescul ei, de care ne-am indepartat, de 
cele mai multe ori in mod constient. 

stefan s. 
4 februarie 2013