Duhul Sfant da viata lumii.
Si florile respira, si frunza traieste si moare. Un fir de iarba,
avantandu-se, subtire, spre lumina, e animat de acelasi Duh
al vietii fara de sfarsit.
Un fior nevazut insufleteste tot ce e viu. Aripa unei pasari,
zapada unui crin, cernerea aurie a florilor de tei...O poezie
a miscarii, o insufletire tainica si divina in toate.
Contemplarea naturii e cea mai simpla rugaciune a lumii. Ne
bucuram cu simturile, intelegem cu mintea si ne rugam cu
inima. Caci viata noastra de la simturi porneste.
In toate si dincolo de toate, Lumina. Lumina unui Dumnezeu
nevazut, dar vazut si regasit in toate.
Ce rugaciune frumoasa in contemplarea naturii...
stefan s.
26 februarie 3013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu