Zaheu, fiind om mic de statura, ca sa-l poata vedea pe Hristos,
s-a urcat intr-un dud.
Asta e o buna lectie evanghelica: toti suntem ,,mici de statura",
micimea noastra omeneasca e evidenta! Cum putem compensa?
Inaltandu-ne!...
Intotdeauna, de pe o trepta mai sus, se vede mai bine!
Hristos ne stie rostul si viermuiala noastra lumeasca, ne vede si
aici, la temelia lumii, dar se bucura cand ne vede stradania de a
ne inalta. Ii place ,,ambitia" noastra de a-i iesi in intampinare, de
a-i face semne cu mana si cu sufletul, inaltati fiind in duzii
duhovnicesti ai credintei.
Calea vietii noastre e plina de duzi si de sicomori. Si oricand l-am
putea imita pe Zaheu...Dar nu vrem, nu ne dorim acest lucru. Si
stiti de ce? De frica sa nu ne schimbam. Zaheu, dupa intalnirea cu
Hristos, a devenit un alt om. Aici e problema noastra: ne este teama
de schimbare, vrem sa ramanem aceiasi, mereu aceiasi.
Lectiile evanghelice nu ne plac, asa cum nu ne place nimic din ceea
ce ar putea sa ne miste din nepasarea noastra.
stefan s.
3 februarie 2013, in duminica lui Zaheu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu