Tocmai m-am intors de la Mall; am fost sa-mi platesc telefonul mobil.
Mall-ul este o cladire imensa, etajata, plina de vitrine si de lucruri
inutile.
Mi-am amintit de mama: Asta iarna, in preajma Craciunului, a intrat
intaia data intr-un astfel de complex comercial. A dus-o fratele meu,
sa-i faca o surpriza... Cand am vorbit cu ea la telefon, mi s-a destainuit:
,,Vai, Doamne, nu credeam ca exista asa ceva!..."
Desigur, un Mall, gatit de Sarbatori, e mai mult decat un spectacol
lumesc obisnuit. Mama mea, o femeie batrana de la tara, a fost mai mult
socata decat incantata. Fiindca, tot ea a concluzionat: ,,Din tot ce-am
vazut acolo, mai baiete, mie nu-mi trebuia nimic!"
Vedeti, cate nimicuri exista intr-un Mall!
O spune un om, care se multumeste cu traiul simplu si lipsit de orice fel
de exagerari lumesti.
Mall-ul e un fel de parada a lucrurilor inutile. Devii constient de acest
lucru numai daca incerci sa-ti deschizi putin ochii sufletului...
Uite, mi-am zis, suntem in postul Sfintei Marii, nu pot sa mananc de
dulce, nu pot sa ravnesc la nimic (nu ca m-as ,,omori" dupa mancarea
fada de aici!); la ce bun un Mall?
Si totusi, la Divertta, intr-un fotoliu, uitat printre rafturile pline de carti si
ascultand naiul lui Ghe. Zamfir, am citit din versurile lui Eminescu...
(Aseaman Raiul cu o biblioteca, spunea Borges, si tare imi vine sa ii
dau dreptate...).
Si mi-am zis, contrazicandu-ma: E bun si Mall-ul la ceva, daca iti ofera
bineplacuta ocazie de a sta intr-un fotoliu si de a uita putin de larma
infioratoare a lumii!
04 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu