Ieri a fost sarbatorita Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla.
E greu de crezut , cand incerci sa apreciezi in mod rational
lucrurile, ca un suflet femeiesc poate vietui in afunduri de padure
si pustietati. Si totusi, parca anume sa-i contrazica pe cei care il
cauta pe Dumnezeu doar in comoditatea si modernitatea oraselor,
o ,,mana" de femeie a stiut sa duca o viata de adevarat sihastru.
Cu siguranta ca i-a fost tare greu Cuvioasei Teodora; sa lupti cu
foamea, cu pustietatea, cu frigul aspru al iernilor de munte, cu
toate nevointele unei singuratati asumate, asta nu-i un lucru la
indemana oricui. Mai ales a unei femei.
Mie mi-ar fi frica sa raman singur si pentru o noapte in pustietatea
unei paduri. Dar sa-ti petreci asa viata; sa-ti indiguiesti placerile si
bucuriile lumesti si sa-ti deschizi fiinta doar catre frumusetea trairii
in Dumnezeu!
,,Se ruga mult, mai ales citea la Psaltire". Ajunsese ca un stalp de
foc, inaltandu-se dincolo de hotarele lumii materiale.
E lesne de inteles ca o pustietate nu-i un loc caldut si lipsit de griji.
Ce ispite grele si ce diavoli plesnind de atata invidie or salaslui pe
acolo!
Si totusi, o femeie, ca sa-si arate iubirea fata de Dumnezeu, si-a
asumat aceasta vietuire in pustietate. O femeie, urcand cu suflet
barbatesc inaltimile duhovnicesti ale ortodoxiei.
Si noi, in caldura si comoditatea caminelor noastre, abia daca gasim
de cuviinta sa citim, o data pe an macar, Acatistul acestei sfinte.
Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla, roaga-te lui Dumnezeu pentru
noi, pacatosii!
stefan s.
08 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu