Il bati zilnic cu piciorul.
Il strabati, il cunosti aproape pe de rost.
Cu toate acestea, niciodata nu te-ai gandit ca poate fi o
particica din viata ta.
Bat un drum, zilnic, de vreo 20 de ani. Si stii ce e dureros?
An de an, copacii de pe drumul meu sunt tot mai putini. Imi
plac atat de mult copacii incat pe acestia, intalniti zi de zi, ii
socotesc a fi copacii mei.
Putini dintre ei au fost doborati de furtuna; cei mai multi , de
rautatea si de nepasarea oamenilor.
In locul lor, acolo unde era umbra si verdeata, au aparut parcari
si s-au inmultit masini.
Ne civilizam?...Nu.
Un om civilizat nu distruge natura.
Un om gospodar nu-si duce la ruina propria casa.
Ar trebui sa reflectam la acest adevar: fara masini, lumea, cu
toate ale ei, poate sa existe; fara copaci, niciodata.
Avea dreptate Tagore: ,,Copacii sunt efortul nesfarsit al
pamantului de a vorbi cu cerul".
Noi, oamenii, am uitat de mult sa mai vorbim cu cerul.
Dar mai trist e altceva: nu-i lasam nici pe altii sa o faca!
stefan s.
07 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu