vineri, 3 august 2012

Cerul din noi

Are Nichita un vers superb: ,,Daca-mi este somn ma fac miros"
(in poezia ,,Dormire", din volumul ,,Maretia frigului").
Sfintii au adormit intru Domnul si au devenit miresme.
Nu-i ceva obisnuit ca un om mort sa miroasa placut, cand starea 
de descompunere trupeasca este un proces biologic nu tocmai 
potrivit de cercetat olfactiv.
Cum sa miroasa placut un om mort?
De ce, te intrebi mirat, sfintii sa faca exceptie? Cand, din punct 
de vedere trupesc sunt si ei oameni, ca noi toti!
Intrebat fiind de ce nu putrezesc moastele sfintilor, un copil a 
raspuns: Fiindca sfintii sunt inmormantati cu cerul in ei!
Genial! Ce teolog s-ar fi putut gandi la acest lucru?
Moastele sfintilor izvorasc mir si miresme din indepartatele 
gradini ale vesniciei. Moastele sfintilor izvorasc un dor de viata 
de dincolo de timp, perceptibil cu toate simturile noastre.
Sfintii nu putrezesc fiindca sunt inmormantati cu cerul in ei!
Nici noi nu am putrezi, nici noi nu am muri cu adevarat, daca am 
sti sa inmormantam cerul in noi!
Da, daca am sti...Si ma repet: daca am sti!
Cu adevarat fericiti vor fi aceia care au stiut sa-si faca din propriul 
trup, cer - si din lumescul somn, miros!

03 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu