Dacii, stramosii nostri, isi ingropau mortii in lateralul casei...
In livada, sub un pom, care inflorea primavara si toamna
dadea rod bogat.
Astfel, isi aminteau de cei adormiti ai lor, in timp ce admirau
florile sau mancau, toamna, rodele pomului.
Noi, crestinii de astazi, ne ingropam, cu sufletul, la radacina
Pomului vietii care este Hristos.
Am inflorit , aici, in gradinile lumii, ne-am bucurat de soare
si de viata, de pasari, fluturi si flori, dar roadele noastre le va
gusta Domnul, la ospatul vesniciei noastre.
Zice Psalmistul: Gustati si vedeti ca bun este Domnul!
Fara doar si poate ca Dumnezeu este bun la gust...
Dar roadele noastre cum vor fi?
Il vor ferici pe Domnul, cand va gusta din ele?
Am fost trimisi in lume sa dam rod bogat, sa ne ostenim cu
desavarsirea.
Ce toamna grea apasa pe umerii nostri!
(insemnare luata din caietele mele)
stefan s.
12 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu