Astazi este praznic imparatesc: Schimbarea la fata a Mantuitorului.
Ca sa-si arate Dumnezeirea, Hristos-omul urca un munte: pe cel
al Taborului. Nu la poalele muntelui, sau in alta parte - desi ar fi
putut sa o faca oriunde - isi arata Mantuitorul fata Sa dumnezeiasca
celor trei ucenici ai Sai.
Nu sunt teolog - teologii sunt acei oameni care gusta dumnezeirea
cu lingurita - dar inteleg mesajul evident al lui Hristos: ca sa tinzi
spre desavarsire ai nevoie de osteneala si de suis duhovnicesc.
Ai nevoie - caci si Hristos a avut - de un munte; un munte care e
propria ta viata.
Pana sa urce Golgota, Hristos a suit Taborul lumesc: muntele
desavarsirii.
Acolo, pe varful Taborului, ucenicii Sai ar fi facut trei colibe: pentru
Hristos, pentru Moise si pentru Ilie. Acolo s-ar fi salasluit ei , cu
Dumnezeu si cu Sfintii Sai, impreuna intr-o divina comuniune.
Fiecare dintre noi avem de urcat un Tabor al nostru personal.
Multi refuza, fiindca e grea osteneala. Dar, sa ma contrazica cineva:
ce se castiga in viata fara osteneala?
Pe muntele Taborului, intr-o nefireasca intimitate, Hristos si-a aratat
ucenicilor Sai adevarata Sa fata, slava Sa.
Noi, oameni simpli si pacatosi, putem avea acces la slava dumnezeirii
lui Hristos? Putem, daca dam crezare spuselor Sfantului Ioan
Damaschinul: ,,rugaciunea este aratarea slavei dumnezeiesti".
Ar trebui sa sporim in rugaciune, daca dorim sa ne intalnim cu
Dumnezeu in duh. Daca nu ...
stefan s.
06 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu